r.e.m. – troggs song

r.e.m. – country feedback

This flower is scorched
This film is on
On a maddening loop.
These clothes,
These clothes don’t fit us right
I’m to blame
It’s all the same
It’s all the same

You come to me with a bone in your hand
You come to me with your hair curled tight
You come to me with positions
You come to me with excuses
Ducked out in a row
You wear me out
You wear me out

We’ve been through fake-a-breakdown
Self hurt
Plastics, collections
Self help, self pain,
EST, psychics, fuck all
I was central
I had control
I lost my head
I need this
I need this
A paper weight, junk garage
Winter rain, a honey pot
Crazy, all the lovers have been tagged.
A hotline, a wanted ad
It’s crazy what you could’ve had
It’s crazy what you could’ve had
It’s crazy what you could’ve had
I need this
I need this

paradise lost – jaded

Opaque the dissident establishment
That we all suffer
Refill the porous shell with words that mean so many things

Words mean so many things

The feeling can’t avoid you

Stoking the fires of absence
Loss and anguish long departed
Adjust to changes re-arranging, burns in many ways

Pain burns in many ways

The feeling can’t avoid you

Ierbar de leagăn

aceeași ipostază accidentală
“ca să te caut”
sapă gropașii luminii
expuse temporar în vitrine
pe cine să strig sau să plâng
nu pe mine
mă cheamă naiba, rendez-vous-ul din crâng
la bătut
iată descoperirea autumnală
o dată și încă o dată
parcă pe amintiri s-ar fi întins o pată

ca atunci când m-am rătăcit culegând
flori din colț în colț, flori pe câmpii
de care spuneam
mi-au crescut
flori de mucigai roquefort
nu a mai putut fi vorba de amor
petale de treflă însă mai am
florile soarelui yo-yo pe țărmuri nipone
dar și florile dalbe autohtone
florile răului (și binelui, câteva clone)
strânse ca tresăririle în buchete
mai explicite decât au existat vreodată
de aceea considerate de experți desuete
încolțind în sere ca un rânjet acut
o explozie o naștere catalizată

așa că mai bine mă lipesc la perete
când se întoarce pe dos ca un scut
sau alteori
când se destinde alinător
către un bine definit și binevenit dormitor
ațipesc liniștit
învelit în ierbar
îngânându-mă
iubește-mă scriu iubește-mă
până la
iubește-mă
scriu
sfârșit

Nevăzut

Voi arunca prada pe masă
Într-un muzeu de amintiri
Căci prea puțin, cred, îmi mai pasă
Că aerul tu mi-l respiri,
De vorba cea mai ascuțită
Arând bătătorit pământ,
De anul scurs într-o clipită,
De anotimpul unui cânt,
De ochiul împăienjenit
Unde insecte fac orgii,
De asfințitul răsărit
Templu al stărilor târzii.
În spațiul nevăzut de mine
Se pregăti-va un festin:
“Credeam că ăsta nu mai vine”.
Dar scoateți zarurile.Vin.

Nocturnă

Prin parcuri descântat parcă ți-ar crește părul
Se veștejește noaptea de coji de portocale
Îngeri ca liliecii încep să-ți dea târcoale
Adulmecând cu strigăt adevărul.

Si cine știe cine poartă această vină –
O ploaie răstignită pe cer ca din senin
La masa cea din urmă cu pâine și cu vin
Când îngerii se-ntunecă-n lumină.