Voi arunca prada pe masă
Într-un muzeu de amintiri
Căci prea puțin, cred, îmi mai pasă
Că aerul tu mi-l respiri,
De vorba cea mai ascuțită
Arând bătătorit pământ,
De anul scurs într-o clipită,
De anotimpul unui cânt,
De ochiul împăienjenit
Unde insecte fac orgii,
De asfințitul răsărit
Templu al stărilor târzii.
În spațiul nevăzut de mine
Se pregăti-va un festin:
“Credeam că ăsta nu mai vine”.
Dar scoateți zarurile.Vin.
Advertisement
